Lumea lui B`Arg (iulie - septembrie 2008)

       Expozitia cuprinde peste 100 de lucrari din creatia plastica a pictorului Ion Barbulescu (1887 - 1969) grupate pe şapte cicluri de creaţie: tipuri sociale, Bucureştii de odinioară - oameni şi locuri, lumea copilăriei, lumea politică, lumea satului, războiul şi flori.

       Itinerarea a fost posibilă graţie bunăvoinţei doamnei Teodosia Oprescu, nepoata pictorului.

        Pictorul B’Arg (Ion Bărbulescu, 1887-1969), s-a născut la 16 decembrie 1887, în Odobeşti (Vraneca). Cum a relatat el însuşi, „a avut, pentru artele plastice, o încli­nare aparte, încă devreme, prin influenţa unui frate al tatălui, cu un excepţional dar la desen; poate şi prin ereditate, tatăl mamei fiind pictor de biserici”. A urmat, cu stăruinţă şi multă mun­că, studii independente de desen şi culoare. A făcut o călătorie la Paris, pentru a putea studia în original lucrările pictorilor admirate până atunci.
       Primele desene pe care le semnează B’Arg apar în revis­te „Toamna”, din Bucureşti, începând din 1906. Prin 1907 şi 1908, expune portrete cu tipuri locale, în vitrinele librăriei Carol P. Segal, din Ploieşti. Printre primele expoziţii sunt cele din 1915, de la Constanţa (la Cazinou) şi de la „Institutul Minerva” din Bucureşti.
        În anii 1917 şi 1918, s-a aflat la Iaşi, făcând parte din Regimentul 10 Putna, din Focşani; este trecut apoi, de către Arsenalul Armatei, în grupa „artiştilor plastici”. A contribuit la susţinerea frontului prin colaborările sale la ziarele şi revistele de atunci, din Iaşi: „România” (sub conducerea lui M. Sadoveanu), „Arena”, „Duşmanul”, „Greerul” (cu George Ranetti); a realizat co­perta volumului „România în războiu”, septembrie 1918.
        În februarie-martie, are o expoziţie personală cu lu­crări inspirate din actualitatea acelor zile. Este salutată cu cu­vinte de laudă în presa vremii, care menţionează: „cuprinde tablo­uri vii ale scenelor din iarna cumplită a anului 1917”, „scene din spitale, refugiaţi, diverse tipuri din Iaşi”, „convoiuri de prizo­nieri, cimitirele recruţilor, veteranii”, caracterizate prin „ex­presia şi vigoarea tipurilor, constituind un document al vremii”, „un preţios obiect de artă şi un bun document de istorie contemporană”. („România”, „Timpul”, „Teatrul de mâine”, „Mişcarea”, „Tribuna”, „Evenimentul”, „L’Independence Roumaine”, „Agrarul”, „Cronicarul”). Temele descifrate în perioada şederii sale la Iaşi   l-au impresionat în mod deosebit şi le-a reluat şi în activitatea plastică ulterioară.
        A susţinut numeroase expoziţii personale, în special în Bucureşti şi a participat la expoziţii colective: „Salonul Umo­riştilor”, începând din 1921, „Salonul Oficial”, începând din 1930, „Tinerimea Artistică”, expoziţii de plastică şi grafică militantă, împotriva Războiului, desfăşurate în ţară şi peste hotare. Din 1915 până în 1935, este prezent, aproape în fiecare an, cu expoziţii per­sonale, în sălile de la „Mozart”, „Enslish”, Ateneu etc.; în 1943 şi 1944, la „Universul”; din 1943-1947, în fiecare an, expune la "Dalles", în manifestări colective.
        I se organizează expoziţii aniversare în 1962, la Ga­leriile de Artă ale Fondului Plastic (Artis - Kirov, noiembrie) şi la Muzeul de Artă el RPR (decembrie), expoziţie retrospectivă în noiembrie-decembrie 1968, la Muzeul de Istorie a PCR: expoziţii   comemorative în februarie 1971, în Holul Teatrului (Ateneului) din Focşani (omagială) şi în iunie 1937, la Muzeul de Artă al RSR, cu ocazia împlinirii în acel an a 100 de ani de la naştere.
        Cei care au scris despre lucrările lui B’Arg au pus în evidenţă subiectele lor cu caracter social, înfăţişarea reali­tăţii cu o deosebită pătrundere psihologică, observaţie analitică, memorie excepţională a caracteristicilor personajelor şi ale miş­cărilor, simţ al ridicolului. Peisajele de atmosferă sunt, întot­deauna, însufleţite de elementul uman, de obicei cu trăsături so­ciale, ceea ce poate deruta, faţă de tematica utilizată curent în plastică, dar care le îmbogăţeşte în idei şi le conferă un umanism cu valoare universală. Este un pictor al omului, pe care îl repre­zintă cu trăiri puternice; omul necăjit i-a captat în mod deosebit atenţia. El conturează în imagini plastice şi lumea lui Caragiale - cu care a fost uneori comparat - politicieni, slujbaşi, etc., dar umorul cu care îşi învăluie personajele este îngăduitor şi uman.
        Oamenii timpului nostru poate că nu se mai opresc în­totdeauna să înţeleagă realităţile vremii descrise în lucrările lui B’Arg, dar sunt capabili să aprecieze căldura liniilor unui desen, să aibă o emoţie estetică în faţa schiţelor în cărbune sau în tuş, sau a simfoniilor de culoare din pastelurile si uleiurile lui.
B’Arg este un creator plastic unic în genul sau, al unui limbaj aparte în pictură, stăpânind o artă de sine stătătoare, bogată, complexă, cu rezolvări plastice originale; lucrările lui se disting, în mod special, prin arhitectura echilibrată a construcţiei şi prin virtuozitatea orchestraţiei coloristice. Sunt executate în tehnici variate, fiind alese cele mai potrivite cu tema şi cu atmosfera ei: cărbune, tuş, laviu, acuarelă, ulei şi mai cu seamă - pastel, o tehnică specială, dificilă şi, de aceea, mai rar utilizată; deseori, la pastel  îndeosebi, realizează nuanţa dorită folosind numai puncte de culoare, obţinute prin atingerea doar a suprafeţei cu un grăunte colorat. Inspiraţia, ca şi tehnica lui, sunt   personale, îndrăzneţe şi novatoare.
        Pictorul B’Arg a fost un excepţional desenator, zilnic prezent în presa vremii, cu comentariul actualităţii curente timp de mai multe decenii, în: „Adevărul”, (1907-1948), „Adevărul literar şi artistic” (1921-1948), „Cuvântul Liber” (1933-1936), „Dimineaţa” (1923; 1932-1937), „Drapelul” (1943-1945), „Dreptatea” (1923-1927), „Furnica” (1903-1910), „Naţionalul” şi „Naţionalul nou” (1936-1938), „Părerile  unor  spectatori” (1912-1916), „Umorul” (1931), „Universul” (1919-1920), „Veselie” (1917-1921), „Viitorul”   (1937) şi multe altele. A ilustrat cărţi (începând din 1915) şi publicaţii pentru copii: „Dimineaţa copiilor” (1924, 1931, 1932), „Revista Copiilor şi a Tinerimii” (1913, 1914),   „Universul  Copiilor” (1930) şi altele.
Lucrările lui B’Arg constituie o frescă vie a vremii cu aspecte sociale, politice, morale şi, mai ales, umane, reprezentând autentice file de istorie; au astfel o dublă valoare: aceea a operei de artă de înaltă ţinută şi a documentului social-istoric, în special pentru societatea românească din perioada 1910-1940.
        În presă, B’Arg a publicat şi articole despre artă şi artişti, în special între cele două războaie mondiale, în ziare ca: Dreptatea, Dimineaţa, Adevărul, Neamul Românesc, Unirea, Drapelul, în care avea rubrici consacrate. Cu un condei alert şi o bogată cunoaştere a fenomenului plastic al timpului sau, în ţară şi în afară, cu o înţelegere „din interior” a muncii de creaţie în arta plastica, B’Arg aduce la cunoştinţa publicului larg manifestările meritorii din domeniu, subliniind totodată adevăratele valori şi contribuind la orientarea gustului artistic al acestuia.
         Cultura lui artistică, sârguincios aprofundată şi studiile filozofice care l-au pasionat dau un caracter aparte acestor articole. Ele sunt întotdeauna îmbibate de patriotism şi de multă dragoste pentru valorile culturale ale ţării sale.
         A scris în marile cotidiene şi atrage atenţia uneori că aici nu se pot publica articole de mare extindere şi analize complexe, ceea ce revine revistelor de specialitate. Dar, cu atât mai mult aceste prezenţe în ziare de mare tiraj au ajutat publicul larg şi l-au îndemnat către o direcţie corectă.