AMBIENT ROMÂNESC – AMBIENT EUROPEAN
a doua jumătate a sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea;

                        Vernisaj: 24 ianuarie 2018, ora 14⁰⁰;
                        Locaţia: Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi – Lapidarium, str. Mr. Iancu Fotea, nr. 2bis (vis a vis de Biserica Greacă), etajul I;

       PROGRAM DE VIZITARE:

                APRILIE - OCTOMBRIE : Miercuri - Duminică: 10 ⁰⁰ - 18⁰⁰
                                                        Luni, Marţi: închis, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale.  

                NOIEMBRIE - MARTIE: Miercuri - Duminică: 9 ⁰⁰ - 17⁰⁰
                                                     Luni, Marţi: închis, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale. 

             Cunoaşterea stilului de viaţă din alte epoci poate contribui la cultivarea gustului pentru frumos şi bun, la înţelegerea a ceea ce ne place şi ni se potriveşte ori nu, din moda timpului nostru.

             Perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea a fost marcată de racordarea modei ambientale româneşti la cea europeană, cu particularităţile specifice derivate din mentalităţile colectivă şi individuală. Elocvent în acest sens este stilul de viaţă al elitei socio-politice din spaţiul românesc. Moda salonului era o formă concretă de manifestare în societatea românească, în special în viaţa cotidiană a elitei, a noii influenţe a modei occidentale în ansamblul ei. Rolul şi importanţa salonului monden în viaţa cotidiană  românească s-au accentuat treptat în cursul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea.

             Arhitectura spaţiului expoziţional şi patrimoniul muzeistic permit sugerarea secvenţială a unor interioare de epocă în care se puteau desfăşura activităţi cotidiene mondene, familiale sau profesionale, atunci când civilizaţia românească se racorda la moda europeană, în ansamblul ei. Minicadrele ambientale conturează stilul de viaţă al elitei socio-politice autohtone şi creează o atmosferă pe care o sperăm ospitalieră, specifică spaţiului românesc al epocii şi implicit universului citadin gălăţean(marcat de ritmul modernizării impus de capitală, cu particularităţi proprii unui oraş-port cosmopolit).

             Mobilier(în stilurile decorative la modă atunci), obiecte decorative sau funcţionale, documente, periodice, picturi, fotografii sunt - fiecare în parte, precum şi în ansamblurile sugerate muzeografic - mărturii ale unui stil de viaţă în care s–au îmbinat uneori armonios, alteori stângaci: moştenirea culturală, realitatea  epocii, moda şi progresul tehnico - ştiinţific. Fie că au aparţinut unor personalităţi ori unor necunoscuţi, exponatele îmbie imaginaţia la o călătorie în timpul căreia fiecare se poate considera musafir al unor: saloane mondene, spaţii de lucru, spaţii de relaxare cu conotaţii variate, relevante pentru perioada marcată de Unirea  Principatelor Române(din anul 1859) şi Marea Unire a Românilor(din anul 1918).

             Fiecare secvenţă expoziţională sugerează o poveste pe care viziatorii o pot asculta sau imagina , de fiecare dată cu alţi eroi şi cu finaluri diferite.

Muzeograf, dr. Elena Ingrid Bahamat