Muzeul Casa Cuza Vodă e amenajat în fosta locuinţă familiei domnitorului Alexandru Ioan Cuza, într-o cladire construită în primele decenii ale sec. al XIX-lea. Între 1884 şi 1937 casa a avut diversi proprietari. Unul dintre aceştia, Grigore Trancu-Iaşi, organiza aici seri culturale, la care participau personalităţi locale, dar şi naţionale, precum: Dimitrie Anghel, Ştefan O. Iosif, Alexandru D. Xenopol, etc.

        În 1937, Asociaţia Vila Cuza Vodă, constituită din gălăţeni inimoşi, şi-a propus să cumpere imobilul, să-l restaureze şi să-i dea o destinaţie culturală, aceea de muzeu, pentru cinstirea memoriei lui Al. I. Cuza. Inaugurarea noului muzeu, organizat pe baza fondului de bunuri culturale donat de Paul şi Ecaterina Paşa, s-a facut la 24 ianuarie 1939. Acesta a functionat ca muzeu mixt, până în 1956, adăpostind apoi sediul Muzeului de Istorie Galaţi. După mutarea acestuia în edificiul din str. Mr. Iancu Fotea, clădirea a intrat, din nou, într-un proces de consolidare, ce a durat până în 1994. Apoi, a fost organizată aici o nouă expoziţie de bază, vernisată la 24 ianuarie 1995.

        Vizitatorul Casei Cuza Vodă patrunde, şi azi, în atmosfera ambientală, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea şi înc. sec. XX, întâmpinat, la intrare de portretele Elenei şi al lui Al.I.Cuza.
Primele trei săli de la parter prezintă, într-o manieră ospitalieră, specificul saloanelor mondene gălăţene, dar nu numai, din perioada mentionata. Mobilier din cele mai reprezentative stiluri ale epocii, piese decorative de factură europeană, obiecte ce au aparţinut unor personalităţi locale şi naţionale, duc cu gândul la renumite gazde de altădată: Elena si Al. I. Cuza, Mihail Kogalniceanu, Costache Negri.

        Se remarcă în acest ambient : garnitura de mobilier în stil Ludovic al XVI-lea, dăruită  de Domnitorul Al.I.Cuza colaboratorului său Anghel Duca, biblioteca lui M. Kogălniceanu, gheridonul ministrului Gheorghe Lecca (daruri din partea regelui Carol I), statuetele din bisquit de Sevres (comanda speciala a Comisiei Europene a Dunarii).

        Sala a patra e dedicată progreselor ştiinţei şi tehnicii din epoca menţionată. Se regasesc aici: un automobil, model franţuzesc,  marca firmei De Dion Bouton; aparatura foto, ce provine de la atelierul de fotografi galaţeni, Maksay;  maşini de scris; un razboi de ţesut; un patefon Master's Voice; cutia muzicală elveţiană MIRA, un aparat de radio Philips.

        Exponatele sălii de la etaj sunt relevante pentru activitatea şi personalitatea domnitorului Cuza, familiei sale şi colaboratorilor evocati şi în sălile anterioare. Este vorba de piese de artă decorativă, vesminte şi accesorii vestimentare, ilustrative pentru moda vremii, documente referitoare la politica reformatoare a lui Al. I. Cuza, arme albe şi de foc, medalii, exponate din fondul muzeistic Urechia şi Paşa.

        Într-o astfel de atmosferă s-a creat un cadru propice unor manifestări, devenite tradiţionale, ce amintesc de seratele culturale de altădată, ce impun o normalitate citadină, de rang european.